„Doar nouă la sută dintre sportivii români au încheiat contracte individuale de muncă cu un club, relevă un raport de cercetare efectuat pe un eşantion reprezentativ de 5.050 de sportivi din 35 de sporturi”, este realitatea ce va fi punctul de plecare al acestui editorial.
Este de notorietate faptul că, în drumul spre marea performanță, sportivii, antrenorii lor, dar și noi, cei care conducem în sport, întâmpinăm multe impedimente, însă unul dintre cele mai importante, și cu repercusiuni dezastruoase, este acela că nu le putem oferi sportivilor seniori o retribuție, menită să-i ajute să rămână conectați la viața sportivă.
Statul finanțează activitatea sportivă la toate nivelurile, cluburile fac selecție, inițiere, respectă metodica pregătirii și ajung la nivel de avansați și performanță, însă, adevarata problemă apare aici, dupa vârsta de 19 ani, când nevoile sportivilor sunt altele, iar dinamica evoluției personale îi aduc în fața altor provocări, cum ar fi: nevoia de a avea o casă, o familie și o oarecare stabilitate financiară.
Este cunoscut faptul că, mai ales la noi, în cluburile departamentale, un sportiv nu poate câștiga mai mult decât o indemnizație de efort, care, conform normelor HG 1447/2007, este insuficientă pentru ca sportivul senior să iși permită să facă sport de mare performanță și să aibă o viață lipsită de grija zilei de mâine.
Abandonând activitatea sportivă sau îndreptându-se spre alte ţări, România pierde în dublu sens: pe de o parte, investiţia făcută de la nivel de copii, până la seniori, iar pe de altă parte, pierdem viitori antrenori, viitori arbitri sau promotori ai sportului. În egală măsură, pierdem și șansa de a oferi loturilor naționale cei mai buni sportivi, cu un istoric de mii de ore de antrenament și sute de competiții.
Aceste lucruri, alături de alți factori, duc, în mod inevitabil, la diminuarea valorii loturilor reprezentative, dar și la scăderea nivelului de experiență al resursei umane din sport. Se explică, astfel, numărul mic de sportivi seniori (români) care activează la nivel național, dar și nivelul sub medie al multor echipe reprezentative.
De aceea, consider că este primordial, cel puțin pentru noi, cei din sport, să regândim sistemul și să eficientizăm resursele de care încă mai dispunem.
Ciprian Prisăcaru, director CS Târgoviște
