CORNEA Cornel 2

Portret de campion: Cornel Cornea, regele luptelor

CORNEA Cornel

Când spui numele lui Cornel Cornea îți vin în minte generații de campioane, medalii strălucitoare și rezultate care merită menționate în cartea de istorie a sportului. Nu doar dâmbovițean, ci românesc, pentru că performanțele maestrului obținute de-a lungul anilor sunt cu adevărat remarcabile. Într-un interviu de o oră pentru cstargoviste.ro, Cornea descrie o poveste frumoasă, a unei cariere care înseamnă muncă, muncă și iar muncă. Discuția curge fluent, pe episoade, și dezvăluie cititorilor și detalii mai puțin cunoscute.

  • Domnule Cornea, când ați început luptele?
  • Eram în clasa a VIII-a, se întâmpla prin 1965. Am început cu antrenorul Seidamet Azis. După 2-3 ani, au venit chemările la lotul național de juniori. Am fost la două acțiuni, la Od. Secuiesc și la Câmpulung. Nu era ca acum, cu copii 1, copii 2 etc. Chiar dacă veneau mulți la lupte, se mergea pe două categorii, juniori și seniori.
  • Ați prins o perioadă în care se punea accentul pe lupte.
  • Într-adevăr, de asta și trecerea de la juniori la seniori era foarte grea. Cred că cea mai frumoasă amintire a mea din cariera de sportiv e promovarea cu echipa în Divizia A, în 1970. Pe atunci Târgoviștea avea echipă de fotbal în Divizia B și echipă de lupte în A. Dați-vă seama despre ce campionat vorbim, dacă în prima divizie erau 12 echipe, toate puternice, iar la baraj au venit patru echipe: noi, Brăila, Progresul și Galați. Era o vreme prielnică pentru sport: cei care făceau performanță erau încadrați pe la fabrici și uzine, luau un salariu și puteau să își vadă și de activitatea sportivă.
  • Perioada Onești?
  • După facultate, respectiv IEFS la București, am fost repartizat la Onești, în 1979. Practic atunci am început treaba la catedra de lupte. A fost debutul meu ca antrenor, totuși foarte departe de casă. Se făcea sport în Onești, gimnastică, volei, baschet. Când mă uit că acum nu mai e aproape nimic acolo… Industria s-a dus, fabricile mari s-au închis… Am stat cinci ani la Onești, până în 1984.
  • …când ați revenit la Târgoviște, orașul natal.
  • În 1984 am ajuns la CSȘ Târgoviște, unde activez și astăzi, ca profesor titular. La CS Târgoviște am venit în 2009. De lupte se ocupau Marian Grebluș și regretatul Ștefan Grigoraș. Îmi vine în minte un nume de atunci, ca sportiv, Codruț Bostan, care ajungea des în finalele naționale.
  • Ați adus la CS o generație de excepție.
  • Le antrenam, la acea vreme, la CSȘ pe Mihaela Rădoi, Larisa Grigore, Mihaela Sadoveanu, Georgiana și Ana Maria Paic. Terminaseră junioratul și trebuia să facem ceva. Le-am transferat la CS Târgoviște pe toate, am făcut actele în regulă, iar în scurt timp au explodat, pur și simplu. Am luat de două ori titlul național pe echipe. Atunci, prin 2011, s-a tensionat și relația dintre mine și Federația de lupte. Eram un pericol real pentru cei care făceau jocurile pe acolo. Aveam fete bune, luam medalii la toate competițiile. Era greu pentru unii să suporte înfrângerile.
  • Apropo de Federație, rămâne celebru episodul cu deplasarea Georgianei Paic la Dortmund…
  • A fost un concurs de împrejurări din care Târgoviștea, clubul nostru și Georgiana au avut numai de câștigat. Șefii de la FRL n-au luat-o în lot pe Georgiana pentru Europenele de la Dortmund. Eu și directorul Ciprian Prisăcaru am zis: hai să mergem cu mașina clubului în Germania. Am ajuns la Dortmund, Georgiana a luat medalie de argint, iar România, cu această medalie, a putut urca pe locul 3.
  • Tot tensionate sunt relațiile cu Federația?
  • De câteva luni pot spune că s-a mai liniștit treaba. Au acceptat și înțeles și domnii de acolo că la Târgoviște se face treabă. Drept dovadă, pe 2-3 decembrie vom avea aici Cupa României.
  • Cum vă simțiți când aproape an de an sunteți desemnat antrenorul anului în Dâmbovița?
  • Păi dacă sunt rezultate, vin și astfel de recunoașteri. În ultimii 20 de ani am fost mai mereu antrenorul anului. Doar colegul Guțoiu m-a mai bătut, ca să zicem așa.
  • Cum vedeți anul competițional 2016?
  • Va fi un an de vârf, pot să garantez de acum. Trei fete, Cioclea, Ionescu și Vlăsceanu, vor rămâne în lotul României de cadeți. Au experiență deja, la Mondiale și Europene, și vor aduce medalii frumoase la anul. Vor trece în dublă legitimare, CS-CSȘ, și va fi mai bine pentru toată lumea.

Cornel Cornea a pregătit, în două rânduri, lotul național al României (2003-2007 și 2013), dar și lotul național al Braziliei (2008, înaintea JO de la Beijing)

“Despre profesorul Cornea as putea scrie o carte. Are o carieră fabuloasă și cu siguranță că mi-ar trebui câteva volume pentru a cuprinde toate lucrurile pe care le-a facut. Este un exponent al primelor generații de luptători din Târgoviște și unul dintre cei mai buni antrenori de lupte ai României din toate timpurile. A crescut și educat generații întregi de sportivi, adunând un număr impresionant de medalii la campionate mondiale, europene, balcanice și naționale. Mă leagă multe amintiri de profesorul Cornea, fiind colegi încă din 2004, anul în care m-am titularizat la Clubul Sportiv Școlar din Târgoviște. Este respectat la nivel local și național, dar și foarte apreciat de-a lungul anilor de specialiștii în lupte, antrenând în multe rânduri loturile olimpice și naționale. Este antrenor emerit și a fost in timp, membru al diferitelor comisii din cadrul Federației Române de Lupte. Ajuns la vârsta pensionării, el profesorul Cornea, cel care și-a daruit întreaga viață sportului, nu se oprește aici, dorind să pregătească pentru marea performanță generațiile următoare de luptători târgovișteni. Fiind unul dintre antrenorii emblematici ai Târgoviștei, nu greșesc dacă spun că antrenorul profesor Cornel Cornea și-a pus semnătura pentru totdeauna în cartea de aur a sportului românesc” – Ciprian Prisăcaru, director CS Târgoviște

admin (87 Posts)


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *