Selecţia sportivă a fost definită de către profesorul universitar Cornel Răduț, în anul 1967, ca fiind „procesul neîntrerupt de depistare, alegere şi triere a tinerilor după anumite criterii bine precizate şi îndrumarea lor spre practicarea organizată a unei probe sau ramuri sportive, în care să-şi poată valorifica în cel mai înalt grad calităţile pe care le au, în scopul obţinerii unor performanţe superioare”.
Deși unii ați putea spune, după ce veți fi citit anul formulării acestei definiții, că m-am întors la practici empirice, vă asigur că definiția este încă de actualitate.
Dacă, în trecut, profesorii de educație fizică foloseau Sistemul național de evaluare în școli, cu părere de rău constat acum, ca și atunci când am deținut funcția de inspector școlar de specialitate, ca unii colegi nici nu știu despre acele criterii, care, prin utilizarea și raportarea lor, înlesneau procesul de selecție.
Parcurgând mare parte din ce s-a scris cu privire la procesul de selecție în sport și raportându-mă la modul de lucru al majorității federațiilor sportive de la noi, constat cu tristețe că foarte puține au elaborat un sistem de probe și norme specifice, pentru selecție.
Cu toate acestea, conform solicitărilor Comisiei Europene, în anul 2013 a fost înființat programul „Pierre de Coubertin”, care are ca scop “valorificarea aptitudinilor individuale într-un sistem organizat de selecţie, pregătire şi competiţie a copiilor, juniorilor mici, care să asigure formarea de performeri, prin crearea unui cadru social şi organizatoric favorizant.”
Proiectul ce poartă numele părintelui olimpismului modern, francezul fondator al Comitetului International Olimpic, este unul prin care federațiile sportive naționale ar trebui să revitalizeze procesul de selecție la nivel național. Unele federații au primit, pentru a atinge acest obiectiv, bugete egale cu cele destinate activității sportive ale unor cluburi departamentale, structuri cu mai multe secții pe ramură de sport!
Scopul în sine este unul constructiv, dar oare selecția nu ar trebui să fie deja o preocupare permanentă a cluburilor sportive?
Selecţia trebuie să stimuleze, în primul rând, preocuparea antrenorilor și a profesorilor de educaţie fizică, pentru promovarea în secţiile de performanţă şi abia după, ca și consecință a unei bune pregătiri, în loturile reprezentative, a sportivilor capabili să obţină în timpul cel mai scurt performanţe superioare.
Sunt de părere că importanța selecției în sport rămâne una esențială și trebuie tratată cu multă atenție, respectând etapele metodice și analizând cu atenție parametri genetici, antropometrici, somato-fiziologici și de abilitate motrică.
Cunoscând modul în care s-au desfășurat, dar și finalitatea unora dintre proiectele propuse de anumite federații sportive, pot spune că, o parte dintre ele au fost un fiasco și consider că ar fi mult mai eficient ca activitatea de selecție primară și secundară să fie făcută de cluburile sportive, cu minimum de finanțare și maximum de responsabilitate.
